Ciuma a decimat jumatate din locuitorii Bucurestiului intre 1812 si 1813, mai exact din a doua zi de domnie a lui Ioan Voda Caragea.
„Sosirea acestui domn in Bucuresti a fost semnalul unor mari calamitati in tara. Chiar in noaptea instalarii sale, Palatul Domnesc de la Mihai Voda, din Dealul Spirii, a ars pana la temelii si Curtea domneasca a devenit Curtea arsa”, scrie istoricul George Potra in cartea „Din Bucurestii de ieri”. Nici nu se stinsese bine focul din Dealul Spirii, ca unul dintre oamenii lui de incredere, venit de la Constantinopol, cade la pat, bolnav de ciuma.
A fost doar inceputul uneia dintre cele mai grele domnii din istoria Tarilor Romane. „Voda Caragea (1812 – 1818) a avut o domnie greu incercata cu epidemia de ciuma, urmata de cutremur si inundatii”, a declarat istoricul Dan Falcan. Boala a provocat un adevarat haos in Bucuresti, iar in acele zile s-au petrecut multe jafuri si violuri.
„Cei mai rai erau cei care avusesera boala si scapasera de ea. Intrau in casele oamenilor sanatosi, ii amenintau ca le dau ciuma si aruncau haine spre ei imbibate cu microbi”, povesteste Dan Falcan.
La inceputul secolului al XIX-lea, in Bucuresti existau doar spitalele Coltea si Pantelimon, dar din cauza ciumei lui Caragea, in 1813 a fost infiintat si Spitalul Filantropia, la initiativa medicului-sef al Capitalei, Constantin Caracas, un doctor devotat care avea sa moara, cativa ani mai tarziu, rapus de holera. In timp ce Voda Caragea si boierii sai au fugit din calea epidemiei inca de la izbucnire, in 13 decembrie 1812, bucurestenilor de rand li s-a permis sa paraseasca orasul abia la 1 august 1813.
Cum epidemiile de ciuma reveneau constant, in medie o data la zece ani, la finalul secolului al XVII-lea s-a infiintat „breasla cioclilor”. Erau bine platiti si aveau ca scop sa stranga mortii si sa-i ingroape. Un episod macabru al acelor vremuri s-a regasit in raportul unui cioclu:
„Astazi am adunat vreo 15 morti pe care i-am dus cu caruta pe campul de la Dudesti, dar nu am ajuns decat cu 14, fiindca unul a rupt-o la fuga”.
90 de mii de oameni au pierit in timpul „ciumei lui Caragea”, majoritatea bucuresteni.
